Rochia rosie

Fantoma degetelor tale încă mai pulsează pe piele
Ca umbra zăpezii amare
Alama ochilor tăi e cea mai dulce miere
Fantoma degetelor tale
Vinul roșu scurs pe mine
Cea mai curioasă rochie roșie
Bronzul mătrăgunei dragostei


Fuga ne subjugă- sub piedestalul iubirii stăm ascunși
Fantoma degetelor tale...
Semne de circulație pe gâtul nostru
Dungi roșiatice,pulsații neregulate
Și foarte mulți aburi pe geamuri
Ocheane nestemate

Nimeni n-are de gând să plece
Și totuși nimeni n-are de gând să mai stea
Fantoma degetelor tale
Coada soarelui nu a fost nicicând mai interesantă
La lumina felinarelor

Sprijinindu-ne de propria obsesie făurim zei din propriile haine
Doar ca să-i uităm în colțul camerei
Pașii umbrei foșnesc și dispar
Și vreau să mai aud o dată
Cât de frumoasă e rochia roșie
Vreau să mai aud încă o dată
Cât e de frumoasă---

Doi au fost odată
Și obsesia  a fost curmată
De dragul fantomei,de dragul fantomei
Jocurile se schimbă,rolurile se inversează
Dar rochia rămâne la fel de roșie
Și ce mă amuză și mă sperie
Degetele tale nu au plecat niciodată